„Nu cred asa cum cred ei. Nu traiesc asa cum traiesc ei. Nu iubesc asa cum iubesc ei. Voi muri asa cum mor ei“. (Marguerite Yourcenar)

Aseara mi-a nimerit in maini o carte pe care o zarisem de mai multe ori pe noptiera lui sis, avand un dejavu cum ca as mai fi citit aceasta carte fara sa o deschid: Povestiri Orientale scrisa de Marguerite Yourcenar.    Povestirea orientala care mi-a atras atentia este Cea din urma dragoste a printului Genghi in care un print foarte batran si orb  hotaraste sa se retraga intr-o padure sa moara si sa nu provoace sentimente de mila si respect oamenilor din jurul lui, lucru care ii reuseste, dar uita de sentimentul dragostei care l-a urmarit toata viata construindu-si fericiri pe nefericirea altora…care il gaseste in padurea exilata…

Mila si Respectul sunt 2 sentimente care leviteaza pe aceeasi treapta in piramida sentimentelor nutrite de om. Exista o afinitate intre ele si cumva unul il provoaca pe celalalt. Mila si Respectul sunt sentimente triste indiferent daca le nutresti pentru cineva sau le provoci celor din jurul tau pentru tine pentru ca in ambele cazuri denoti superioritate sau inferioritate fata de ceilalti…

“Toti suntem mai multe lucruri deodata, crampeie, umbre, naluci”, scrie  Marguerite Yourcenar in una din povestirile sale orientale. Suferim si simtim placere, suntem partasi la poveste, uitam, tradam, sacrificam fara mila sau ne lasam cu blandete sacrificati, provocam si nutrim mila si respect fara sa ni se ceara. Suntem personaje de poveste, ducem greutatea povestii altcuiva si o continuam fara sa stim…

Advertisements