Astazi, de Sanziene si de ziua internationala a iei,  am purtat cu drag si cu mandrie o ie care are peste 70 de20130624_200846 ani…Este ia care a apartinut bunicii mele, cusuta si brodata cu motive moldovenesti chiar de manuta ei. Desi se poate citi patina timpului, ia s-a pastrat foarte bine in sandac, iar culorile broderiei sunt multe si vii, exact ca si povestile omului caruia a apartinut aceasta IE.

Pe vremea cand eram eu flacau, sambata seara mergeam la hora in sat. Acolo se adunau toate fetele si flacaii. Pentru ca nu stiam sa dansez hore si sarbe, ca sa intru in vorba cu cele mai frumoase fete din sat, le dadeam in leagan, …iar pentru asta aveam nevoie de bani. Chiar daca tetica avea pamant si turma de sute de oi, era tare zgarcit. Asa ca furam bani de la el ca sa pot da fetele in leagan…banii ii strangeam intr-o sticla pe care o ascundeam in gradina, ingropand-o in pamant… Asa am cunoscut-o pe bunica…Era cea mai frumoasa fata din sat si cea mai muncitoare.  Am dat-o in leagan de cateva ori in seara in care am vazut-o pentru prima oara la hora din sat si m-am indragostit de ea…

20130624_200436Este povestea stilizata pe care am auzit-o de la Butu, bunelul meu, tatal mamei si sotul bunicii…sau mai bine zis, doar o frantura din povestile pe care le spunea bunicul meu. Pentru ca aceasta poveste am auzit-o de mai bine de 15 ani in urma, nu imi aduc aminte daca a urmat si o descriere a bunicii, dar in fotogramele memoriei mele apare bunica… micuta, sfioasa, purtand costumul popular moldovenesc: ia brodata in culori vii, fusta, catrinta si braul rosu, parul impletit in 2 codite si opinci in picioare. Iar IA, este cea pe care am purtat-o astazi! Poate este doar rodul imaginatiei mele aceasta descriere, dar cert este faptul ca bunica purta aceasta ie cand mergea la hora din sat si una din povestile impregnate in aceasta ie, este povestea spusa de Butu. 

Se zice ca nu e bine sa porti hainele care au apartinut altor persoane pentru ca odata ce le imbraci, preiei din destinul, povestile si energia omului care si-a invesmantat trupul cu acel articol vestimentar. Desi prin filosofia mea de viata tind sa cred in aceasta teorie, am purtat cu drag astazi ia colorata care a apartinut bunicii mele pentru ca am purtat un destin si povestile unei vieti, care fac parte din destinul arborelui meu genealogic…

—————————————————————————————————————————————————————-

ie cusuta de manaUpdate, 24 iunie, 2014

Exact acum 1 an spuneam povestea unei ii de 75 de ani mostenita de la mama mamicai mele. Astazi o sa spun povestea unei ii de 5 luni… exact 11 luni in urma, o prietena de suflet pe numele ei Anne-Marie, cu care am scarmanat sute de povesti la lumina multor sticle de vin in bucataria mea, m-a anuntat ca s-a apucat sa imi coasa o ie, dar inca nu reusise sa o finallizeze. Mandra de noua achizitie inca neprimita am ramas cu gandul la ea luni intregi pana am uitat.

Dupa exact 6 luni, mai exact in ziua de 24 am primit un colet prin curier in care am gasit o superba ie croita si cusuta de mana, brodata cu  albastru la lumina frontalei si impregnata cu amintiri, povesti, rasete, lacrimi si miros de proaspat spalata. Ce a fost in sufletul meu doar eu stiu si asa va ramane. Iar astazi de Sanziene si de ziua iei sunt mandra ca am 2 ii, 2 oameni si 2 povesti dragi sufletului meu!

Nu am case, masini sau alte bunuri lumesti sa las in urma mea, dar in acest moment am 2 ii, 2 oameni (unul calatorind printre nori la zeci de mii de raze lumina si altul cautandu-si norocul la 100 de km de mine) si 2 povesti pe care le voi purta in inima si insuflet cat oi fi si oi trai!

 

Advertisements