…Intrand in casa de la harjoneala, mama ii spune Scufitei Rosii: “Draga mea, draga, trebuie sa mergi pana la piata ca frigiderul este gol” 🙂 De fapt era o discutie cu mine insami in drumul meu spre casa de la “fabrica”…Asa ca m-am oprit direct la piata.

Mare mi-a fost bucuria pentru ca am gasit niste bunataturi pe care nu le-am mai mancat de ceva timp…1. pentru ca viata de adult nu mi-a mai permis sa imi petrec verile la tara, iar anii au sters din mintea mea informatiile legate de 2 fructe care imi placeau la nebunie  si 2.nici nu stiam ca mai exista!!! Sa imi fie rusine!

Iata cu ce merinde a umplut Scufita Rosie cosul de astazi…

DSC_0827

Doamna mea draga de la care cumparam in luna iunie cele mai bune capsuni din lume, avea acum pe taraba mere si pere de vara! M-am bucurat ca un copil. Am zambit larg ca o Monalisa si m-am pus la coada caci era lunga. In tot acest timp mi-am adus aminte de parul din fata casei bunicilor. Nu prea ajungeam la perele din el pentru ca era foarte inalt (probabil pentru ca eram mica, nu ca acum as fi vreun gigant) si nici nu prea aveam cum sa ma urc in par decat cu scara si asta insemna prea multa bataie de cap si prea multe persoane implicate in toata operatiunea… Asa ca nu aveam altceva de facut decat sa astept sa se coaca perele suficient de bine astfel incat sa cada pe jos…dupa care  le adunam cu grija una cate una, le stergeam de rochita, le rupeam codita si le mancam. Cand erau deja prea multe si nu le faceam fata, le strangeam in caldare (termen folosit in Moldova pentru recipientul numit galeata) si seara cand apunea soarele si se mai toropea caldura, ne asezam cu Butu (bunicul meu) pe prispa. El scotea ciacaia din buzunar – un fel de victor inox, dar mai rudimentar 🙂 care nu lipsea niciodata din buzunarul lui- eu luam un cutitas din bucataria de vara si taiam perele feliute pe care le aranjam frumos pe planse mari de lemn si le lasam la soare sa se usuce…

Mi-am adus aminte si de merii din gradina…Era un rand intreg  de meri si cand se coceau toate merele, cele care erau viermanoase si cadeau pe jos si se stricau le adunam in galeti si le serveam drept gustare magarilor Nadejda, Steluta si mai tarziu si lui Cornel (asa ii chema pe magarii lui Butu carora le punea nume dupa cantareti si vecini cu personalitate 😛 )… Iar pe cele bune le bagam la marsupiu pana nu mai puteam…, ce mai ramaneau aveau acelasi destin ca si perele, ajungeau pe plansele de deshidratatre la soare 🙂 Punct si de la capat ca m-a luat valul amintirilor. De retinut este faptul ca atat merele cat si perele de vara nu tin prea mult, asa ca daca vrei sa le mai prinzi, ACUM este momentul sa mergi la piata! Altfel, a plecat trenul!

DSC_0831

Cea mai zmeura-zmeura am gasit-o tot ieri in piata. Am mai cumparat pe la inceputul lunii iulie niste zmeura, dar era din prima recolta si era din cea de cultura…era perfecta ca aspecta, cu gust acru si niciun fel de consistenta. Am mai avut niste tentative, dar nu era ceea ce cautam. Ieri insa am gasit niste zmeura de munte, marunta, dulce si foarte aromata exact ca cea pe care am mancat-o cand aveam vreo 8 ani cand am mers pentru prima data la munte prin Carpatii din Ucraina cu sis (cea mai iubita sora mai mare si dintre toti pamantenii), mamica (o, mama, dulcea mea mama si familia unchiului meu roscat 🙂 ) . Papilele mele au dansat reggaeton cand am mancat pentru prima data zmeura de munte. Este o diferenta colosala intre zmeura salbatica si cea de cultura crescuta in gradina. Gustul zmeuricii mi-a mai adus aminte si de arbustii de zmeura pe care i-a “sustras” dulcea mea mama de prin munti si cu care ne-am carat toata vacanta aia de 10 zile cu “crengile” dupa noi prin hotel si tot drumul spre casa din Ucraina prin autobuze si autogari. Intr-un final, arbustii de zmeura au fost plantati la “fazenda” – termen preluat din telenovela Sclava Isaura pentru un teren agricol cultivat in afara orasului, habar n-am de ce, dara asta era termenul folosit in anii ’90, iar mersul la fazenda era evadarea suprema de la bloc pentru draga mea mamica in fiecare weekend si chinul suprem pentru tanara generatie, adica eu si sis. Singura placere sa evadam la fazenda, sau cel putin pentru mine, era atunci cand se cocea zmeura salbatica adusa de la munte…Strangeam zmeura multa, cate 3 galeti si mancam pana nu mai puteam. Mi-aduc aminte ca la un moment dat, nu mai stiam cum sa o mancam cu sis pentru ca ni se acrise de atata zmeura si incepeam sa inventam…radeam ciocolata peste, faceam crema de smantana cu zahar in care scufundam zmeura si alte varietati pe aceeasi tema… Doamne, ce amintiri 🙂 Punct si de la capat ca iar am scris juma’de pagina… ideea este ca zmeura e cam pe sfarsite, de aceea daca vrei sa iti rasfeti papilele gustative cu aroma si gustul zmeurii ar cam trebui sa iti iei cosuletul si sa mergi la piata sau pe la munte, sa il umpli cu cea mai zmeura-zmeura. Mai apare o tura de zmeura de munte prin septembrie, dar ajunge extrem de rar pe la piata, deci ACUM este momentul!

DSC_0830

Chiar daca e vara, aceste fructe nu imi lipsesc din cosul cu merinde… bananele sunt ingredientul minune pentru orice smoothie de vara, mai ales pentru cele cu fructe de padure;  din portocale si lamai  extrag sucul cu storcatorul manual de citrice pe care il amestec cu doza matinala de spirulina in fiecare dimineata si pentru limonade, citronade si alte bauturi racoritoare din aceeasi gama sau de ce nu pentru clasica apa plata cu lamaie 🙂

DSC_0839

La sfarsit i-am facut o vizita bunicutei de la care cumpar legume de fiecare data si am facut si un chilipir :D. Ardeii kapia care in toata piata erau cu 6 lei/kg, i-am luat cu 3lei pentru ca erau carni si plini de forme. Ador formele naturale si imperfecte a legumelor. Intotdeauna aleg rosiile cele mai mici, ardeii cei mai ciudati, fructele cat mai marunte si prapadite pentru ca sunt cele mai bune!

Cosul cu merinde al Scufitei Rosii contine: mere – 1kg, pere – 1kg, zmeura – 0,6kg, banane – 2,4kg (11buc), portocale – 1,5kg (4buc mari), lamai – 500g (4buc), dovlecei – 0,5kg, castraveti – 1kg, ardei kapia– 0,5kg, patrunjel – 1leg.

Cosul a fost greu, 7kg de fructe si 2kg de legume pe care Scufita Rosie a cheltuit 44 de lei si ii va ajunge pentru aprox. 4 zile.

Eu zic ca nu e rau deloc 🙂

P.S. Pentru ca multa lume mi-a zis ca mananc putin si ca ar trebui sa imi revizuiesc cosul cu merinde, vreau sa ilucidez anumite aspecte- in aceasta perioada incerc sa mananc cat mai multe fructe si legume in forma lor cat mai naturala, nepreparate termic. Dar, atunci cand optez pentru o mancare gatita mai adaug si merinde din camara: un pumn de orez ramas la fundul sacului, o mana de cous-cous, niste hrisca, o cana de naut sau linte sau ceva mai exotic – quinoa. Nu am restrictii la cantitati, mananc cat sa ma satur si mananc ce imi place, ceea ce va doresc si voua 🙂

Advertisements